Diriga reloaded

Nu ca as fi vreun nostalgic, dar mi-am amintit iar de diriga. Un adolescent cu mintile ratacite a cautat ieri la mine pe blog o informatie surprinzatoare: “ce este diriga pentru mine?”

Ca sa nu imi ratez vocatia de centru informativ pentru tineretul iubit al patriei, iata si raspunsul:

DIRIGA ESTE MA-TA!

Asta pana cand o sa te ia in armata, si atunci tara va fi ma-ta, tu devenind al doilea copil cu doua mame, dupa tovarasul Ion Iliescu, initiatorul acestei traditii.

Pentru orice alte intrebari sensibile care va framanta la aceasta varsta plina de surprize, nu ezitati sa folositi mailul sau casuta de comentarii.

Despre sapun si alte produse de toaleta

Rezervele de violenta ale umanitatii sunt nesfarsite. Oamenii s-au omorat intre ei de-a lungul timpului pe toata intinderea pamantului, iar apoi au scris povesti si piese de teatru in care s-au laudat cu asta. Si nu e nimic mai uman decat contemplarea mortului de langa tine, in timp ce te bucuri ca traiesti si incerci sa ghicesti unde se afla acum sufletul fratelui tau. “Inuman” si “animalic” nu isi au locul in nici una dintre lucrarile omului, cu atat mai putin in holocausturile negustorilor de oase.

“Sunt eu oare pazitorul fratelui meu?” a zambit Cain senin in timp ce plivea petuniile de pe mormantul lui Abel. Si a fost ziua a saptea si fiul Omului a tras in piept fumul rugurilor, s-a uitat in jur si a vazut ca este bine. Si s-a odihnit, pentru a putea reincepe macelul.

Memorialul durerii

Durerea e semnul sub care ne traim viata. Asta e concluzia unui studiu amanuntit pe care l-am inceput acum o ora si l-am terminat acum jumatate de ora, cand s-a terminat si berea. Omul e nascut sub semnul durerii si isi traieste intreaga viata in cheie masochista. Nu degeaba circula atatea expresii cu referire la durere. Inegalabilul “oooof viaaataaaa meaaaaa”, trimitere directa la durerea sfasietoare adusa pe aripile unui sut in coaie. Apelativul “copilul durerii”, atat de potrivit oricarui legionar in devenire, actual elev de clasa a saptea. “Ma doare in cur”, deviza oricarui om de bine din Romania, concurata de mai timidul “ma doare in cot” sau “ma doare undeva”, alese de domnisoarele de pension carora le e rusine de implicatiile sexuale si coprologice ale substantivului argotic “cur”.

In linia aceleiasi logici, pentru a dovedi ca sunt un om normal, am hotarat sa fac o lista cu cele mai mari dureri si pericole de care am avut parte inca din frageda pruncie. Nu va speriati, sunt sigur ca majoritatea oamenilor normali trec prin asa ceva intr-un moment sau altul al vietii.

1. Dat cu arcada in robinetul de la calorifer. Nu mai avea de mult robinet, ci doar axul robinetului, recte un cui de cativa centimetri, care mi-a lasat o urma foarte sexy sub spranceana stanga. Bunica mereu multumea Domnului ca nu am ramas chior.

2. Dat cu barbia de coltul bibliotecii. Sange si gore rau de tot. Vindecat ca prin minune cu paine fermecata inmuiata in vin sfintit.

3. Cazut de pe tobogan, inca nu stiu cum si in ce fel, cu un picior afara si cu unul inauntru. Mai pe intelesul alora care au lipsit de la anatomie, calare pe muchia toboganului, fix cu coaiele. Durere, tata.

4. Spart capul cazand de pe bara de covoare. Rupt si doi dinti cu ocazia asta. Cusut pe viu la spital, dupa ce ras in cap in jurul ranii, in prealabil. Urlete cat cuprinde. House of a thousand corpses e mic copil.

5. Cazut in cap de pe o bara de gimnastica din curtea scolii, perpendicular ca stalpul de telegraf. Lesinat de uimire. Adus copiii din fata blocului pe brate si depozitat la usa lu’ bunica. Cucui cam cat un corn de vitel de trei luni.

6. Cazut in cap a doua oara, dupa vreo doua ore, in acelasi loc, chiar langa bunica, venita sa ma pazeasca in curtea scolii cand ma jucam. De mic am fost perseverent. Al doilea cucui, pentru simetrie. You can call me Ferdinand.

7. Jucat cu teava cu cornete prin casa, cazut din pat cu teava in gura. Teava infipt in gat, ca doar de-aia e teava.

8. Stand pe marginea patului, in genunchi, cu o sfoara in dotare. Am reusit sa ma leg cu mainile la spate, mainile legate de incheieturile picioarelor. Mi-am pierdut echilibrul si am cazut in nas. Fiind legat ca un berbec, n-am avut maini la dispozitie sa amortizeze cazatura. Sange.

9. Mers la munte cu familionul. In camera de hotel, eu si vara-mea saream de pe un pat pe altul, ca erau paturi alaturate, cu un metru distanta intre ele. Dupa ce am obosit bine, nu am mai nimerit patul si am cazut intre. Muscat puternic din muchia de lemn a patului. Doua zile mancat numai supa si firimituri de gogosi, ca ma dureau dintii ca dracu.

10. Tot la munte, altul de data asta. Vara-mea se dadea intr-un balansoar in curtea gazdei, i-a cazut papucul sub balansoar, eu am fost cavaler si m-am aplecat dupa el. Primit ditamai banca leganatoare in freza. Zburat artistic vreo doi metri in spate. Cap spart, sange, gore. Nu m-au cusut. Happy.

11. Tot cu papucul lu’ vara-mea, de data asta i-a cazut intr-o balta, cand eram cu ai ei la pescuit. Pescuind papucul, am cazut si eu in balta. Omg i’m drowning. Zbierete disperate ca la zidurile Ierihonului, zgariam cu ghearele pe placile de beton alunecoase, acoperite cu alge, de ziceai ca sunt pisica turbata. Venit matusa si salvat de la o moarte sigura prin hidratare intensa.

12. La mare, tot povesti cu inecati. Era o portiune adanca rau de tot incepand de la mal, dupa care urma o zona cu apa mica, pana la genunchi. De obicei, ne duceau aia mari in carca pana la apa mica. De data asta, erau valuri nasoale si aia mari nu erau cu noi, asa ca eu, vara-mea si alta zuza ceva mai mare am zis ca let’s do it. Evident, ne-am luat cateva valuri peste cap si ne-am crizat ca niste pisici ude, de nu mai stiam unde suntem si ce e cu noi. Fix in groapa aia mare ne zbateam, cu valurile spargandu-se deasupra noastra. Ne-a scos un nene milostiv, sa-i traiasca copilasii si sa aiba succese la facultate.

13. Curios din fire, am vrut sa vad ce daca pot sa incalzesc o sarma atingand-o de rezistenta unui resou electric. Pentru cine nu s-a prins, sa stiti ca nu va electrocutati daca faceti asta, asa ca incercati cu incredere. M-a vazut mama in ultimul moment si m-a luat la suturi.

14. Sfasiat degetul mare pe lungime, in timpul antrenamentelor de ninja cu aruncarea unor bucati de fier la tinta, sa se infiga. Asta in timp ce bunicii erau plecati de acasa iar eu si brigada sarisem gardul in curtea fabricii, ca era duminica si nu era nimeni acolo. Vindecat cu apa vie si apa moarta.

15. Prins degetul in masina de curatat porumb a bunicilor. De la cealalta mana.

16. Mi-a varsat tata pe picior o farfurie cu bors de peste, tocmai luata de pe foc. Cica sa pun spirt pe urma, ca trece mai repede. Pe dracu, urlatul e cel mai bun medicament.

17. Calcat pe albina, intepat in talpa.

18. Calcat pe o scandura. Scandura avea un cui. Cuiul n-avea nimic impotriva. Stricat bunatate de adidasi. Facut si injectie anti-tetanos in cur. Vai steaua mea.

19. Intepat in cap de viespe, pe cand eram cu bunicu’ cu cireada pe malul dunarii. Aruncat cu ciomagul dupa vaca si nimerit o salcie scorburoasa. Salcia n-a zis nimic, dar viespile dinauntru au avut cateva observatii de facut pe marginea subiectului.

20. Cazut in cap de la doi metri inaltime in timp ce admiram frumusetile dealurilor din tara romaneasca. Groapa nu avea nici o vina, statea si ea acolo. Noroc ca era pamant moale pe fund si aveam gatul elastic.

21. Inceput cariera de caratist. Incercare nereusita de dat un sut cu toata puterea intr-o perna de pe pat. Nimerit patul, evident. Au, sa-mi bag pula, si acu’ ma doare cand ma gandesc. Mers schiop cateva zile.

22. Luat suturi in coaie si pumni in nas de la fete la antrenament cat cuprinde. Proastele dreacu’.

23. Genunchi in ficat, chiar sub coaste. Coastele rezista. Pe dracu. Coasta fisurata.

24. Ruptura de ligament sub curul stang, de la facut sfoara fara incalzire. Mi-a trecut acum vreo trei ani. Dupa ce am simtit-o vreo patru.

25. Pumn in gura de la un tigan din Tei, la sala. Mai avea putin si imi rupea maxilarul. Si acum ma mai trezesc dimineata cu incheietura teapana sub ureche.

26. Sut in gura din directia opusa de la prima mea iubire. Prima din liceu. Aranjat cealalta incheietura a maxilarului.

27. Taiat bucatica de deget pe cand curatam cartofi la nervi. Vindecat cu nu stiu ce pana mea de pansament minune care opreste sangerarea. La cat a costat, mai bine imi cumparam deget nou.

28.  Dat  una mare bucata peste ceafa cu nunceaku’ gasit in masina lui unchiu-meu. Cariera mea de bruce lee s-a oprit brusc si fara drept de apel. Uitat stanga-dreapta sa nu ma fi vazut cineva, pus arma la loc si plecat fluierand, desi putin confuz si fara sa-mi fie prea clar cum ma cheama si ce caut acolo.

29. Scapat de sub rotile autobuzului prin scheme evazive invatate in matrix.

30. Atipit la volan dupa noapte crunta de betie. Speriat cu spume si jurat sa nu mai beau cat oi trai in ziua aia.

31. Cazut cu motorul. Rupt nas, spart arcada, plans ca s-a indoit rezervorul. Operatie de pus nasul la loc si inca o cicatrice sexy sub aceeasi arcada lovita de calorifer.

32. Taiat inca o bucatica din deget pe cand pregateam castane pentru copt. Daca raman fara degete pana la urma, bine ca nu sunt fata, ca n-as mai avea ce sa-mi bag prin partea locului cand m-as uita la filme cu leonardo di caprio.

to be continued…

Paste fericit, boule!

Invierea s-a terminat, aprindeti becurile. O multime de farisei excitati bat matanii in drum asteptand sa primeasca lumina in lumanarile parfumate zece lei pachetul la reducere din en-gros. Cucoane conectate la tehnolgie trimit poezele tampitele prin sms cu “sfanta lumina sa se pogoare si sa va aduca in inima, ficati si rinichi numai fericire si iubire”, copii nascuti in celofan isi arunca iepurasi si inimioare pe saiturile de “hai sa intalnesti o multime de noi prieteni, distractie la maxim”. Mame virtuoase inrosesc oua cu modele florale folosind cu evlavie dresurile vechi, pe care nu le mai pot purta pentru ca le-au rupt la ultima tavaleala cu domnul sot legitim. Familia este o institutie bazata pe prietenie, respect si ajutor reciproc. Si casa de pensii la fel, si caritasul, daca imi aduc bine aminte. Popi cibernetici umplu blogurile cu pilde despre cum a zburat Iisus din mormant din cea de-a treia zi si cum nu e bine sa pupi icoanele dupa ce ai supt pula, caci fetele care iau muie sunt urate in fata Domnului care le trage scara cand se urca pe casa sa omoare vrabii.

Sarmale, drob, chiftele si vin. Hai sa petrecem asa cum stim noi, romaneste, cu familia adunata in jurul mesei, in aburi de alcool si miresme de friptane. Auziti, doamna Jeni, niste gogosari din aia de care faceti dumneavoastra nu mai aveti de asta iarna? Trebuie sa ii incercati, cuscre. O minune dom’le, o minune, pe cuvant.

Un grup de tineri voiosi, iesiti sa petreaca Pastile la discoteca, se taraste destramat catre biserica. Hai bah sa luam si noi lumina, in pula mea. Cornele, ai o bricheta bah? Da si mie o tigara. Nu mai injura bah boule, ca esti langa biserica. Eh… ‘mpula mea, Doamne iarta-ma. Hai frate, nu mai vine ala cu lumina odata? Da mah bricheta, ca aprind io. Baga-te, Sorine, hai, impinge-te acolo in fata, ia de la lumanarea lu’ ala. Bai, daca imi dati foc la par va omor, vezi cu lumanarea aia unde o tii.

Doua curve stau lipite de gard, ferindu-se de multime. Machiate strident, cu contur negru la buze si cu teancuri de fond de ten peste cearcane si riduri. Desigur, pe vremea aia nu aveau inca cearcane si riduri atat de vizibile, dar puteai sa le ghicesti in chipul lor de peste cativa ani. Nici curve nu erau cu acte in regula, dar urmau sa devina destul de curand. G si inca una, castigatoarea unui premiu de consolare la balul bobocilor. In multimea aia de babe terorizate de moarte, de mame fara viata sexuala si de tineri veniti sa faca misto, G statea cu o lumanare aprinsa in mana si se uita in gol. Nu arata a sfanta nici pe departe. Arata a curva in devenire, ascultand rugaciuni in versuri. Inger ingerasul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu…

Pe langa crucile fosforescente facatoare de minuni, singura minune de care ai parte, uneori, e un contur alb pe treptele unei biserici, despre care speri sa fie o crapatura in crusta de jeg care te inconjoara. De obicei nu e. Daca te uiti mai bine, e doar o curva pe jumatate adormita care viseaza ca Doamne-Doamne ii va trimite un print pe cal alb care sa o salveze si sa o duca in lumea de vis, in care va avea masina la scara, masaj si sauna.

Pe G am vazut-o ultima data acum cativa ani. Era amanta unui bosorog scarbos care putea sa ii fie bunic. Blazata si trecuta, o alta bucata de carne ce urma sa expire in cativa ani. Nimic din fetita aia careia profa de romana ii spusese “tu erai o poeta, sper sa iti amintesti de asta si sa redevii fata care ai fost”. Iar ea a zambit ironic, ca o proasta, si nu a zis nimic. Cica ca au omorat-o niste arabi. Au gasit-o tiganii in groapa de gunoi, cand cautau sticle si metal sa vanda la reciclare.

Fie ca sfanta si binecuvantata sarbatoare a Pastelui ce se coboara asupra noastra prin jertfa Mantuitorului sa va aduca in inima numai lumina si fericire, impliniri si bucurii, succese si satisfactii dumneavoastra, familiei si tuturor celor dragi impreuna cu traditionalul La Multi Ani!!!

Sex pics

Cine mi-a furat pozele de pasaport din sertar sau de unde le-am pus, ca nu mai tin minte, sa le aduca inapoi imediat si poate scapa neviolat.

La langue de bois

Limba de lemn nu e facuta pentru comunicare. Limba de lemn e un mecanism lingvistic alcatuit in scopul sustinerii unui sistem. Un sistem prost construit din start, care nu ar putea rezista unei abordari critice directe. Pentru asta se inventeaza limba de lemn, adica acel sablon care exclude nu numai originalitatea, ci orice concept sau model care ar putea constitui obstacole in calea sistemului. In limba de lemn nu poti sa comunici anumite concepte, pentru ca vocabularul limbii de lemn e facut dupa necesitatile sistemului pe care il reprezinta, sistem diferit, in general, de sistemul natural, dupa care se ghideaza ratiunea umana. Pe langa rolul ei de servitor al sistemului, limba de lemn urmeaza o logica proprie, ce ii permite sa transforme orice in orice, dupa un model dialectic schingiuit si transformat pana la grotesc.

Asta pentru cine e interesat de studiul patologiei gandirii. Mai multe detalii gasiti la Francoise Thom, care a scris mai mult despre asta.

Pentru restul, e suficient sa spunem ca limba de lemn e o forma comoda de evitare a gandirii. Asa cum schimbi canalele televizorului, asa cum spui “buna ziua”, “ce faci - bine” sau “hai, mai vorbim”, tot asa te refugiezi in niste modele de comunicare seci si neghioabe, un fel de “lol” sau “brb”. Niste smiley-uri kitsch care dau frumos pe ecran.

Intre altele, analizam azi elementele limbii de lemn corporatiste.

He chose to explore new career opportunities - in traducere: si-a bagat pula si s-a carat la un salariu mai mare

We offer you the chance to explore a new career path - adica te promovam de la futut la rasfutut, sau de la rasfutut la pulime, eventual portar, sa explorezi niste oportunitati de cariera in pazit cosul de gunoi din fata intrarii

Please explore this option / we will be exploring this option - in general cand e vorba de o propunere naspa, ceva de genul lucrat noaptea de acasa si ziua de la birou, angajatii sunt rugati sa exploreze, din nou; in traducere, inseamna ceva de genul “mai bine fa oferiti voi voluntari ca, daca nu, va numim noi”

A se observa repetarea obsesiva a verbului “a explora”. In formulari in care ar putea fi inlocuit cu succes de “a cauta”, “a face”, “a se gandi”, “a alege”, etc. Dar nu. Lucrurile astea nu sunt privite cu ochi buni in corporatii. In corporatii e permisa doar explorarea, adica o actiune generica, nedenumind nimic precis, dar cu rezonanta activa si aventuroasa. Angajatii nostri exploreaza tot ce prind, sunt niste veritabili cercetasi, nu lasa nimic nemirosit si nedescoperit. Bagi pula-n ea de viata, se umple lumea de Livingstoni si Amundseni. Nu mai ai loc sa tragi o basina ca paf! se teleporteaza langa tine un corporatist venit sa exploreze ce si cum.

La fel e si cu investigarea, sora buna cu explorarea, se pare. Cand un corporatist nu are habar despre ce se discuta, sau cand e pus in fata unei intrebari directe si el nu stie pe ce lume se afla, o baga p-aia cu “I will investigate and get back to you”. Sau, mai bine “we will investigate…”, ca sa plaseze o responsabilitate generica si difuza in caz ca nu ii iese investigatia. Investigatie care, in genere, inseamna ca se repede la gugle sau la manualul de facultate si cauta acolo ce dracu inseamna cuvintele alea de l-au intrebat aia. Dupa care, acoperit de investigatie pana la urechi, baga un mail din care nu reiese nimic, dar care e foarte stufos si academic, sa se vada ca a investigat de a rupt.

Ca tot veni vorba de mailuri, e o moda tembela ca la orice intrebare sa raspunzi cu “this is a great question”, chiar daca ala vroia doar sa stie unde e wc-ul. Daca nu stii raspunsul, dai forward mai departe la singurul om din firma care stie cate ceva si ii spui “hello gigel, minel has some great questions, can you please assist him?”. Iar Gigel ii raspunde de obicei lui Minel, la fabuloasa intrebare pe care asta a pus-o: “Hello Minel, in answer to your great question i am happy to inform you that we do, indeed, allow employees to take a shit more than once a day, provided that they have the appropriate permission from their managers”.

Nu stiu de ce toata lumea se bucura atunci cand trebuie sa informeze pe cineva asupra unui aspect. “i am happy to inform you that you can collect your grandmother’s life insurance”, “i am happy to inform you that mr. smith died this year and he is no longer available for customer contact”.

Alt cuvant lipsit de creier e “endeavour”. Cand e vorba de pus sclavii la vasle trebuie sa ii pregatesti mai intai sufleteste. Asa cum pe galere li se indesa in gura paine inmuiata in vin cand era de tras, tot asa, inainte de a incepe birjareala, seful ii aduna pe toti si le tine un discurs plin de pilde intelepte. Ideea care se desprinde, in general, e ca “we look forward in being part of this endeavour”. De parca s-ar duce sa caute martieni pe luna, nu sa stea cu ochii beliti in calculator 20 de ore pe zi in urmatoarea jumatate de an. Si cu “challenge” e la fel. Toti au challenge-uri, zi de zi, de ai crede ca se pregatesc sa mearga la razboi si se antreneaza din greu. Morala e ca, daca orice ti se pare un “challenge”, probabil ca esti un “challenged person”, adica un bou.

Trecand in sfera administrativa, cam toate mailurile incep cu “please be advised”. Nici nu stiu cum se traduce asa ceva si, mai ales, de ce. Cum una din functiile limbajului e, printre altele, transmiterea de informatie (pe langa functia de socializare), e de bun simt ca, atunci cand ai ceva de spus, sa o spui. Si poti fi sigur ca ala o sa fie “advised” odata ce citeste. In loc sa spui “please be advised that mr. johnson chose to further explore the opportunities of after-life existence by embracing the challenge of jumping from the roof” ai putea sa spui, mai clar, “mr. johnson jumped from the roof. please don’t step in the blood and don’t put pics on the internet”.

“Please contribute” e una din preferatele mele. Cand e vreo agapa, ceva, o taiere de mot, un nunta, nastere, avort, aniversare sau comemorare, exista un pigmeu insarcinat cu cersitul. El trimite un mail la toata lumea in care incheie, invariabil, cu “please contribute”. Adica pomana institutionalizata, dar ambalata in pachet corporatist, cu panglica si sclipici. Intre “please contribute” si “da’ si mie, nenea, sa-mi iau si io un covrig” e aceeasi diferenta ca intre ciocolata romaneasca si cea bulgareasca, adica tot iti ies cosuri pe fata dupa ce bagi in tine juma’ de kil.

Daca nu se simte lumea la primul “please contribute”, si de obicei nu se simte, urmeaza reluarile. Ca aurolacii aia din metrou care vin si iti cer prima data, le dai o palma dupa ceafa si un sut in cur, pleaca, apoi uita si se intorc din nou peste 5 minute. Forma moderna de insistenta e “gentle reminder”. Nu stiu de ce trebuie sa fie “gentle”. Adica e ca in filmele alea cu “huge cock virgin anal dildo teen shaved pussy”? Pana acum am crezut ca doar poponarii, cand se dezvirgineaza in popou, soptesc duios, printre gafaituri: “please, be gentle”. Sau poate formularea asta ascunde altceva, o amenintare voalata. De data asta e “gentle reminder”, data viitoare nu o sa mai fie “gentle”.

Una dintre cele mai jalnice forme de lasitate corporatista e atunci cand se da vina pe “higher management” pentru orice rahat li se vara pe gat angajatilor. De obicei se incepe cu “it has been decided by the higher management that…” si se continua, la alegere, cu ce il roade pe fiecare fantezia: “… there will be weekly rape sessions among the employees”, “… mr. dave will be publicly executed to appease the gods”, “… from this day forward Our name is God and thou shall fear Us and obey…”.

Niciodata, dar niciodata, higher managementul nu e prezent sa raspunda pentru idioteniile care ii sunt puse in carca. Poate nici nu stie ce naiba se intampla, saracul. Poate e un mos rablagit, inchis de astia intr-o debara, hranit cu lacuste si dulceata de visine si pozat periodic, pentru revista interna a companiei. In rest, fiecare face ce il taie capul si da vina pe higher management.

Sefii care vor sa isi faca simtita puterea folosesc un limbaj de lemn mai sarac, dar cu atat mai incarcat de sens si profunzime. Ca in newspeak, cand vorbeau aia de nu ii mai intelegea nimeni, asa si sefii au propriul cod prin care isi mana subalternii. “Please handle” e cea mai raspandita hieroglifa pe care sefii o pun pe mail. Vine, de obicei, in continuarea unei cereri de la client sau de la alt sef, iar seful nu face decat sa o distribuie scurt si precis catre celula unui negru. “you: work!” s-ar traduce acest “please handle” prin care seful, persoana ce isi aroga atribute supra-omenesti, de obicei, se auto-reduce la stadiul de dispecer, adica robot cu multe maini care sorteaza ciorapii urmand un algoritm scris de altii.

“We have some refreshments” e una dintre frazele care imi face greata de fiecare data. Pentru ca nu pot sa asociez piscoturile si pateurile cu “refreshment”. De obicei, dupa ce corporatistii sunt treziti din somn si pusi sa asculte ineptiile cate unui Mr. Bean venit de dracu stie unde, ei sunt hraniti cu “refreshments”, asa cum maimutele sunt gratificate cu banane dupa ce merg pe bicicleta si se dau pe sfoara la circ. Nu reusesc sa inteleg ce e refreshing la un biscuite. Dupa discursul unui natarau nu mai suntem fresh? Si avem nevoie sa fim refreshed? Cu refreshments? Ce pula mea, sunt singurul om intreg la cap de pe planeta asta? Sa ma cac in refreshmenturile voastre. Daca vreau prajituri, ma duc si imi cumpar doua camioane, de mananc pana dau in diabet. Nu vreau sa fiu fresh sau refreshed. Vreau sa fiu cum naiba se zice la opusul lui fresh.

Not another love song

Cantece de dragoste. Cele de inspiratie europeana, cel putin, sunt scrise dupa acelasi tipar: te iubesc/te-am iubit, m-ai parasit, te voi iubi mereu, nu te voi uita, etc. Daca au si putina influenta manelo-orientala, se mai gaseste si cate un “plang cu lacrimi fierbinti”, “mi se rupe inimaaaa” sau “te-am asteptat - m-ai inselat”. Nici urma de originalitate, mai bine cantau despre cum sa iti speli ciorapii pe malul baltii. Toti cantatorii pe gura sunt niste hemofili tristi si plangaciosi.

As vrea sa aud, macar pentru variatie, un cantec in care sa nu fie puse pe tava angoasele unor puberi isterici, ci realizarile unui macho carpato-dunarean, de exemplu. Sa fie ceva cu “te-am agatat, te-am fraierit, acum plangi dupa mine ca fraiera dar mi se rupe, ca deja am gasit alta proasta”. Si cu razbunare, ca in telenovele. In loc sa stea junele sa lacrimeze ca vitelu’ la taiere, sa spuna ceva cu “ti-am rupt doi dinti cand te-am prins cu alt golan, ti-am spart geamurile noaptea, ti-am furat borcanele cu gem de pe balcon, te-am tras de par prin parcare pana cand ti-am readus pasiunea in priviri, etc”. Chestii din astea, barbatesti.

Sunt sigur ca alte neamuri mai negre si nespalate (da, Anjali si Rakesh, despre voi e vorba) nu au fandoseli din astea gay cand e vorba de relatiile firesti de copulare dintre barbat si femeia pe care o tine pe langa casa lui. Calu’, pusca si nevasta, neaparat in ordinea asta, e tot ce trebuie sa stie un barbat. Si nu iti dai calul si pusca pentru nici o femeie, asta e clar.

Cu acest prilej cu care eu sunt inca la servici la ora 9 jumate noaptea, va urez la toti sa va moara la intrare pentru ca sunteti papagali si ascultati trei sud-est si backstreet boys. Planurile pentru maine includ recuperarea orelor state peste program prin dormit porceste pana la 11 si venit la servici direct pentru masa de pranz, pe la 12 si ceva. Si, daca nu mi-a fi prea somn, o sa pregatesc un material incendiar in care o sa prezint asemanarile dintre pedofilii de la noua dreapta si hitler, ala rau din filmu’ ala cu bataie si, nu in ultimul rand, ultimul porc sacrificat in romania inainte de introducerea standardelor europene.

Ca sa muriti de ciuda, la noapte ma voi imbata metodic cu bere la cutie si voi fuma cu picioarele pe pereti. C-asa-i in tenis.

Last words

Santieristi, manca-ti-as

Astea au fost cuvintele lasate pentru generatiile urmatoare de fostul meu coleg de apartament, pe care l-am dus la aeroport acum trei zile, ca sa se urce intr-o cursa low cost cu destinatia acasa. Mesajul de mai sus a fost transmis prin sms din avion, cu ultimele puteri si cu ultima farama de luciditate, inainte de a sucomba sub atacurile psihice cu manele, ragaituri si ciorapi copti. Fie ca spatiul cosmic sa il primeasca si sa il poarte intru eternitate. Amin.

Tibet

In urma scandalului din Tibet, au aparut, asa cum apar de fiecare data, o gramada de petitii pe net, in care se inghesuie sa semneze diferiti yuppies narcisisti si drogati cu marx si sartre. Am gasit si eu o petitie din asta si am semnat-o, uite aici.

In continuare, cateva consideratii si panseuri in legatura cu Tibetul si ce se intampla acolo.

In primul rand, Tibetul e o tara pe undeva prin China, habar nu am exact unde si nici nu ma intereseaza, locuita de calugari shaolini, budisti, ninja si, probabil, tibetani. Seful budistilor e numitul Lama, Dalai, in prezent fugit in tara si cu afaceri in industria pijamalelor pe undeva prin occident. Din cand in cand, mai scoate cate un articol sau o carte, in care le spune fraierilor ramasi acasa ca “lupta continua” si ca sa nu isi piarda speranta, ca le va trimite, cat de curand, niste guma de mestecat si blugi. La fiecare eveniment din asta, se aduna la cate o conferinta, urmata de cocktail si prezentari de moda, tot felul de inchipuiti, tineri doctoranzi cu ochelari si sandale ecologice din trestie, cocote cu fuste lungi si margele de hipioate, cativa homosexuali si vreo doi trend-setteri echipati cu wireless.

In al doilea rand, budistii aia s-au facut cam de cacat cu prostestele lor. Pentru cine a urmarit serialul “Kung Fu”, e un lucru de la sine inteles ca orice budist e shaolin si inzestrat cu puteri paranormale. Adica ei pot sa zboare, sa mearga pe apa, sa se bata cu un recuparator ucrainian si sa sparga caramizi cu degetele. Aia din Tibet nu au facut nimic din toate astea, ceea ce pune un mare semn de intrebare asupra statutului lor de caratisti. Un ninja adevarat ar fi batut toata armata chineza de la un cap la altul, folosind doar o mana, pentru ca in cealalta ar fi fost ranit de o bomba nucleara pe care comunistii, in disperare de cauza, ar fi aruncat-o in directia lui. Si la sfarsit ar fi ajuns la palatul sefului chinezilor, care de fapt e un demon cu patru maini, si s-ar fi batut cu ala pana i-ar fi dat mucii si l-ar fi criminalizat prin imprastierea creierilor pe pereti.

In schimb, shaolinii astia de stil nou fug in europa si incearca sa stinga flacara olimpica, probabil din dorinta de a arata lumii cat de feroci sunt ei si cum nu le e frica de foc. Poate se panicheaza chinezii cand vad asa ceva: “maaaamaaaa… astia au curaj sa stinga maciuca aia cu foc in capat… bai, astia nu stiu de gluma, sunt periculosi, hai sa o dam la pace cu ei”.

Penibil, tata. Ca la gradinita. Pe vremea lui Greuceanu si a lui Praslea ce Voinic argumentele se transau calm si precis, cu o secure infipta in freza. Acum lumea nici macar nu se mai impusca, nu isi mai da suturi in cur, nimic. Mi-ai ocupat tara? Sa vezi ce iti fac. Ma duc la Paris si ma cac in mijlocul bulevardului, in semn de protest. Faza la care te-am spart. Ce, te caci in mijlocul bulevardului? Pai eu, daca tu faci asta, ma duc si fac o conferinta de presa la granita cu Butanul, la care voi imparti buchetele de toporasi. Toporasi roz, modificati genetic. Pam-pam, te-am spart cu metafora, nu iti mai ramane decat sa te duci sa iti tai venele, ca esti invins.

Diriga

Am gasit la Dracu pe blog amintiri din copilarie, cu chiuluri si consideratii responsabile despre scoala, si mi-am amintit de niste intamplari din liceu. Care vi le spun voua aici, sa ramana pentru posteritate.

Prin liceu, ca sa zic asa, nu eram tocmai model de sfintenie, usa de biserica, cum se zice la voi, la tara. Ma inhaitasem cu un alt pierde-vara si amandoi ne alesesem ca idol pe Reno Raines, ala din Renegatul. Umblam cu blugi negri si tricouri fara maneci si studiam din greu pentru admiterea la academia militara, de unde vroiam sa promovam la trupele antitero, ca sa putem, mai incolo, sa mergem la munte “cu baietii” si sa facem alpinism, sa tragem cu tot felul de arme si sa asasinam ceva dictatori africani daca o fi cazul. Pe bune, nu radeti, chiar asa era. V-am mai spus ca, in rest, eram destul de genial si citisem mai multe kile de carti decat toti colegii mei la un loc? Dar presupun ca macar imi alesesem niste prostii originale. Bine ca nu ascultam manele si nu o apucasem pe panta alcoolizarii. Ah, ba nu. Cum ziceam, bine ca nu ascultam manele.

Cum studiul nostru zilnic consta in lipit copiute pe sub banca pentru lucrari, spart in figuri in pauze si, periodic, chiulit pentru partide de bere-viteza, nu prea le aveam cu notele, ca sa ma exprim delicat, ca sunt si copii de fata. Plus ca ai mei nici nu mai trecusera pe la scoala din clasa a noua, cand l-am trimis pe tata la prima sedinta cu parintii, in prima luna. Normal ca l-am trimis, ca inca nu facusem tampenii, asa ca nu avea ce sa afle. Iar tata nu s-a dus, ca era ceva misto la televizor. A regretat asta intr-a 12-a.

Una peste alta, clasele a zecea si a unspea au fost raiul pe pamant. Ba chiar la o teza la care aproape ca ne-a lasat cu cartile pe banca (teza la contabilitate, pula mea, cat de cretin sa fii sa inveti asa ceva) cea mai mica nota din clasa a fost in jur de 7-8, cu exceptia mea, care a fost 4. Mi-a fost cam lene in ziua aia, m-am uitat pe geam si pe pereti.

Povestea cu diriga s-a intamplat intr-a 12-a, cand toti eram sictiriti de tocit pentru admitere si de vanit la ore dimineata. Iar diriga, nu stiu din ce motive, vroia sa aduca toti parintii la scoala, sa discute cu ei. Bal de sfarsit de liceu, mortii ma-sii, nu stiu, ca oricum nu m-am dus. Da, mi-a parut rau, ca am auzit pe urma ca Trabuc a dansat cu mana pe curul profei de finante, iar Ramona a venit imbracata ca o panarama, ii citeau astia prin transparenta fustei eticheta de pe interiorul chilotilor.

Diriga a chemat parintii la scoala, adica ne-a spus noua sa ii anuntam. De parca eram prosti. Cand a vazut ce elevi destepti are, s-a pus pe telefoane. Tin minte ca stateam in pula mea cu telefonul deconectat intre 7 si 10 seara, sa nu sune nebuna. Pe urma, din cauza ca riscam sa vada ai mei ca e scos firul si sa intre la banuieli, am pus mana pe surubelnita si am facut o treaba mai temeinica. Nu stiu cum e la altii, dar pe mine mama m-am invatat un lucru inca de cand eram mic: daca faci o treaba, fa-o bine si pana la capat. Asa ca am desfacut telefonul si am scos o mufa de acolo, pana cand am vazut ca nu se mai aude nimic. Si pe urma, asta e, tata. Nu merge telefonul, ce poti sa faci? Ghinionul meu a fost ca am parinti aproape la fel de destepti ca mine, deci s-au prins ca trebuie facuta reclamatie la telefoane si adus telefonistul sa se uite la, ce altceva, telefon. Ma trezesc, deci, cu ai mei la usa, seara, cand veneau de la servici, urmati de un minitehnicus inarmat cu fire, surubelnite, alea-alea. Se apuca omul meu sa desfaca telefonul, evident ca vede mufa scoasa, tata se ia putin la cearta cu el “ca ce dom’le crezi ca am scos-o io, ce sunt nebun”. Pana la urma cadem de acord ca poate a cazut telefonul pe jos si i-a sarit mufa din interior. A dracu mufa…

Cum nu mai puteam sa fut telefonul, am inceput sa patrulez prin preajma lui, in fiecare seara. Asteptam sa sune nebuna. Si suna, evident. Alo, familia lupulescu. Nu, zic eu, familia lu’ georgescu. Stiti bancul. Raspund cu o voce ragusita, de betivan nenorocit, si zic ca e greseala. Pacat ca nu eram, inca, betivan nenorocit (stiam eu ca ar fi trebuit sa depun eforturi mai sincere in privinta asta). Diriga se prinde cum sta treaba, evident. Si il pune pe barbat’su sa sune, sa ceara cu tata. Suna asta, zice ca e popescu de la scularie si ca vrea cu tata, ca e o problema de servici. Iar eu pic in plasa ca juvetele si i-l dau pe tata la telefon. Dupa care ma duc ranjind in bucatarie si continui o conversatie cu mama, fericit ca ce destept sunt si cum am combinat-o pe baba comunista. Al saselea simt pe care il posed pe undeva pe sub omoplat mi-a spus ca astrele imi vor fi potrivnice exact din momentul in care usa la bucatarie s-a deschis si a intrat tata. “Voi aveti diriginta mah la scoala?” “Ddd…daa…” “Tocmai am vorbit cu ea, si cica i-ai inchis telefonul. Ma cheama la scoala.”

Nu, nu mi-am luat-o, daca asta va asteptati sa auziti, dar nici bine nu mi-a fost. Iar la ora dirigii nu am mai stat in prima banca, ci in ultima, cu Tomescu, unde am scris nemuritoarele opere pe care le-am postat pe aici pe undeva, mai demult. Si, in timp ce diriga manca ceva rahat pe la tabla cu leoaica tanara iubirea sau ce pula mea mai preda ea, noi incercam sa reproducem cu fidelitate sunetele pe care le fac constipatii pe buda: “hmm…. hhhhmm….”

Pana s-a ofticat asta si a inceput sa urle: “care geme, mah, acolo in spate?”